Poate nu iti dai seama, dar fiecare tentantiva de a-l disciplina pe cel mic sau comportamentul lui urat, te face sa treci printre unele stadii emotionale ale parentigului. Printre aceste stadii se regasesc, furia, negocierea, negarea, vindecarea si despresia. Aceste etape sunt cele mai cunoscute in psihologia parentingului. Trecerea ta prin aceste stadii de frustrari, contradictorii, negative sau confuze dau batai de cap dar intr-un final pot deveni constructive si pozitive si sunt foarte benefice pentru sanatatea ta emotionala. Ai nevoie de aceste stadii de parenting pentru a fi mereu intr-o stare pozitiva si ambitioasa si pentru a-ti creste corespunzator prichindelul.

Vinovatie si durere

In acest stadiu al parentingului, tu incepi sa te simti vinovata si sa ai impresia ca tu esti cea care nu e in stare sa isi creasca corespunzator copilul. Micutul tau probabil a inceput sa se poarte urat, sa nu fie politicos in public, iar in ciudat eforturilor tale de a-i explica cum este frumos sa te porti in public si cum sa ai bunele maniere, te pot face sa crezi ca tu esti cea vinovata pentru comportametul lui necorespunzator.

Poate te gandesti ca inca nu ai reusit sa gasesti metoda potrivita pentru a-l educa pe cel mic si de aceea apar aceste probleme disciplinare. Aceasta neputinta va da nastere unor frustrari si framantari care te vor macina pe interior si nu iti vor da pace. Nu trebuie sa te stresezi, deoarece aceasta etapa va trece destul de repede.

Negare

Comportamentul necorespunzator si negativ in repetate randuri al micutului, te pun fata in fata cu unele trairi pe care nu le-ai experimentat asa de intens pana acum, acestea sunt negarea si socul. Probabil ca deja ai patit sa ii repeti micutului atat de mult incat ai ajuns sa fii socata de sfidarea lui. Acest stadiu nu este luat asa de mult in considerare deoarece trece foarte repede, iar acele sentimente se transforma in furie cu rapiditate.

Furie

Ajunsa in pragul disperarii, nestiind ce metode sa mai aplici in disciplinarea copilului si de a face copilul sa te asculta, se instaleaza stadiul de furie. Incercand sute de metode si explicandu-i de foarte multe ori micutului ce nu are voie sa faca si cum este bine sa se comporte, acest lucru va da nastere furiei si frustrarilor. In scurt timp acest stagiu se va concretiza prin scandaluri, tipete sau chiar pedepse care vor fi date pe nemerit prichindelului.

Este bine sa iti stapanesti nervii si daca vezi ca nu ajungi nicaieri cu acele metode de disciplinare, iar micutul te sfideaza in continuare, incearca sa negociezi cu el. Gandeste-te ce lucru l-ar face pe micut sa fie ascultator si sa se poarte frumos macar pentru o vreme. Ai putea sa ii cumperi o jucarie noua, ceva dulce sau mai mult timp petrecut la calculator. Probabil ca nu se numeste negociere, ci mita, dar in acest stadiu ajungi cand nu mai stii ce sa faci.

Speranta si acceptare

Cand incepi sa iti cunosti mai bine copilul si sa ajungi la un limbaj comun cu el, se intaleaza speranta. Tu accepti in cele din urma ca asa le sta in firea prichindeilor, sa se poarte mai urat si sa nu asculte de instructiunile pe care parintii le dau. Dupa o perioda vei renunta la urlete, tipete si la pedepsele ce care i le aplica-i in disperare de cauza. Te vei baza mai mult pe solutii calme, pasnice si la o rezolvare mai buna a comportamentului celui mic. Totusi, trebuie sa fii constienta ca cel mic nu va inceta sa iti produca suprize si sa te socheze, de aceea speranta si acceptarea este un stadiu bun la care trebuie sa ramai pentru o perioada buna de timp.