Multe studii au fost realizate pana in prezent de catre specialisti pentru a descoperi care este rolul prietenilor imaginari in viata copilului.

Copilul se refugiaza in abilitatea sa de a crea un prieten imaginar atunci cand se simte vulnerabil din punct de vedere emotional.

Copilul poate fi ajutat de acest prieten sa treaca peste evenimente dificile in viata sa, incluzand pierderea unei persoane apropiate, aparitia unui fratior, inceperea scolii sau schimbarea locuintei. Orice schimbare majora in viata copilului pana la 6 ani il poate afecta pe cel mic. 

Cei mai multi parinti se ingrijoreaza atunci cand observa ca cel mic vorbeste cu prietenul imaginar sau acest prieten este prezent in fiecare moment al zilei.

Copilul poate continua sa se joace cu prietenul sau imaginar chiar si dupa implinirea varstei de 6-7 ani. Desi parintii sunt constienti ca micutii au fiecare un ritm propiu de dezvoltare, de multe ori gasesc motive de ingrijorare cu privire la aceasta relatie.

In cele mai multe cazuri, parintii sunt sfatuiti sa ii lase pe cei mici sa aiba un astfel de prieten atat cat ei il vor considera necesar.

Totusi, dupa varsta de 6 ani exista o serie de indicii in comportamentul copilului care pot indica ca prietenul imaginar va deveni intr-adevar o problema. Cand copilul devine excesiv de dependent de produsul imaginatiei lui, prietenul imaginar ii poate afecta dezvoltarea emotionala si psihologica.

Daca copilul alege prietenul creat de el insusi si refuza sa se joace cu copii de varsta lui, cel mic se va departa treptat de lumea exterioara, retragandu-se in lumea fantastica. 

Parintii ce observa ca prietenul imaginar continua sa fie prezent in viata micutului si dupa inceperea scolii, in timp ce cel mic investeste tot mai mult timp si sentimente in acest prieten, fara a arata vreun semn de renuntare la acesta si inlocuire a sa cu prieteni reali, trebuie sa actioneze.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care parintii trebuie sa le faca este sa nu interzica micutului sa vorbeasca cu prietenul sau imaginar. Chiar daca aceasta relatie este dificil de inteles pentru adulti, parintii trebuie sa intre in jocul celui mic, incercand sa cunoasca relatia acestuia cu prietenul sau.

De fiecare data cand copilul vorbeste de temerile, sentimentele sau dorintele prietenului imaginar, parintii trebuie sa il incurajeze pe cel mic sa vorbeasca despre proprile sale sentimente. Prietenul imaginar va intermedia doar lucrurile in acest context.

Parintii sunt sfatuiti sa nu includa prietenul imaginar in activitatiile cu copilul. Introducerea celui mic intr-un mediu de joaca, cu alti copii, este de asemenea importanta. Cel mic trebuie rugat sa lasa prietenul imaginar acasa cand se joaca cu alti copii.

Acest lucru il va apropia pe micut de prieteni reali. Desigur, parintii trebuie sa gasesca un motiv bun pentru care prietenul imaginar nu poate veni, unul care sa nu il supere pe cel mic.

Atragandu-l pe copil in jocuri ce implica copii reali, fara acest prieten imaginar, il va ajuta pe cel mic sa interactioneze cu lumea reala, reducandu-i treptat dependenta de prietenul sau imaginar.

A ii interzice copilului sa vorbeasca cu prietenul sau imaginar si a sustine constant ca acesta este doar produsul imaginatiei lui ii va rani copilului sentimentele, dar il va face si mai inversunat in pastrarea acestui prieten unic.