Cei mai multi copii au o jucarie preferata. Aceasta este jucaria cu care cel mic doarme, se joaca si care il acompaniaza peste tot. Pierderea acestei jucari poate deveni o adevarata drama pentru cel mic. Tocmai de aceea parintii sunt sfatuiti sa lase copii sa se desparta singuri de jucaria pe care o iubesc atat de mult. Copilul este cel ce alege jucaria preferata si tot el este cel ce decide momentul cand va renunta la aceasta.

Jucaria preferata a celui mic poate fi absolut orice: un animalut de plus, o papusa sau chiar o pernuta. Legatura dintre cel mic si jucaria sa preferata este mai puternica decat isi pot da seama parintii la inceput. Cel mic poate dezvolta o preferinta pentru o anumita jucarie inca de la varsta de 8-9 luni. De cele mai multe ori, dureaza pana la varsta de 6-7 ani. Unii copii nu renunta niciodata la jucaria preferata. Totusi, nivelul dependentei de aceasta se reduce, dar adultul poate pastra ursuletul sau preferat pentru totdeauna.

Independenta

Copilul este cel care alege jucaria preferata, fara exceptii. Desigur, parintii ar dori sa ii influenteze decizia spre ceva inofensiv, care exista in mai multe exemplare. Din acest moment copilul se va simti mai sigur atunci cand are jucaria sa preferata cu el. Multi copii merg la gradinita cu jucaria lor pentru a se putea adapta mai bine acestei situatii noi.

Pierderea jucariei preferate

Multi copii pierd sau uita jucaria preferata in diverse locuri. Desigur, pierderea acestei jucarii va crea o adevarata drama pentru cel mic, care va deveni de neconsolat in lipsa sa. Tocmai de aceea, parintii sunt sfatuiti sa cumpere mai multe exemplare din jucaria respectiva, pentru a o putea inlocui atunci cand cel mic o pierde, insa fara ca acesta sa isi dea seama.

In cazul in care cel mic pierde jucaria, el nu trebuie criticat pentru acest lucru. De asemenea, parintii nu trebuie sa ii cumpere o jucarie identica, pentru ca cel mic isi va crea impresia ca orice este simplu de inlocuit. Parintii nu trebuie sa ii spuna celui mic ca vor rezolva ei situatia, gasind jucaria care lipseste. Astfel, cel mic va crede ca parintii pot repara orice, indiferent de situatie. Cea mai buna decizie pe care parintii o pot lua este sa ii explice celui mic ca s-ar putea sa nu mai gasesca acea jucarie, lasandu-l pe el sa aleaga jucaria care o va inlocui.

Desigur, exista situatii in care cel mic pierde jucaria si nu spune nimic. Acesta poate fi un semn al faptul ca micutul a depasit perioada dependentei de aceasta jucarie. Daca cel mic nu spune nimic, parintii pot ridica aceasta problema, intrebandu-l pe cel mic daca disparitia acestei jucarii nu il supara. Parintii trebuie sa fie cat se poate de atenti. Pentru cel mic jucariile nu sunt obiecte banale, ci ele il ajuta pe copil sa isi echilibreze starile si emotiile.

Nu toti copiii isi aleg o jucarie de suflet. Si aceasta decizie este una perfect normala. Cel mic poate prefera mai multe jucarii in acelasi timp, dar poate dezvolta si o preferinta pentru o anumita batista, haina sau material. Orice poate prinde o valoare simbolica pentru cel mic, care va deveni nedespartit de obiectul pe care il alege.